Mart de Groot, 1 iunie 2017
Dacă ți s-ar da posibilitatea să locuiești oriunde în Calea Lactee, unde te-ai duce? Te-ai duce pe una dintre acele planete extrasolare descoperite recent, cărora li s-a făcut publicitate pentru că conțin apă?
Înainte să răspunzi, amintește-ți că în afară de apă, trebuie îndeplinite și alte condiții care susțin viața.
În ultimii 40 de ani, studiile astronomice ne-au învățat că în afară de apă, viața pe Pământ depinde de numeroși factori fizici și de altă natură. Majoritatea sunt caracteristici fizice necesare planetei noastre (temperatură, compoziție chimică, stabilitate etc.), precum și caracteristici specifice localizării noastre în galaxia Calea Lactee (există planete învecinate, surse de radiație dăunătoare etc.?).
Viața pe Pământ necesită o distanță echilibrată față de sursa noastră de energie, Soarele. Compoziția chimică a Pământului trebuie să conțină acele substanțe chimice care compun viața umană: oxigen pentru respirat, calciu pentru alcătuirea scheletului, carbon pentru crearea carbohidraților. Hidrogenul, nitrogenul, oxigenul și fosforul alcătuiesc ADN-ul. De asemenea, Pământul depinde de o climă stabilă care permite producția constantă de mâncare; Luna stabilizează rotația Pământului și anotimpurile sale. În cazul în care planeta noastră s-ar afla prea aproape de centrul Căii Lactee, radiațiile cosmice ar distruge viața.
De fapt, chiar și universul în întregul său joacă un rol important în capacitatea planetei noastre de a fi locuibilă. Este vorba despre echilibrul electric perfect dintre particulele cu sarcini electrice negative și cele cu sarcini electrice pozitive. Rolul acestuia este de a limita expansiunea rapidă a universului, care nu ar mai permite formarea stelelor și a planetelor. În acest caz, termenul „perfect” trimite la o acuratețe de 1 din 1037 [adică un 1 urmat de 37 de zerouri!]. Un echilibru la fel de fragil determină densitatea universului, care nu trebuie să varieze mai mult de 1 din 1060. Variația prea mare înseamnă colapsul universului, iar variația prea mică înseamnă expansiunea rapidă care nu mai permite formarea stelelor și a planetelor. Nici nu este de mirare că vorbim despre toate acestea folosind sintagma „acordaj fin”!
Numărul ridicat de cerințe și limitele rigide în care trebuie să se încadreze ne fac să înțelegem că nu întâlnim aceste situații decât foarte rar în Calea Lactee. De asemenea, ținând cont că în prezent cunoaștem foarte puțin despre exoplanete, goana noastră după acestea seamănă cu căutarea acului în carul cu fân.
Din moment ce Pământul oferă habitatul ideal pentru multe forme de viață, ar trebui mai întâi să ne îndreptăm atenția către planetele de aceleași dimensiuni din sisteme planetare extrasolare: distanța care le separă de stelele lor, prezența apei, natura atmosferică etc. În cazul stelelor gazdă, aceste condiții sunt îndeplinite numai parțial, într-o zonă îngustă în interiorul căreia planeta trebuie să se rotească. Această zonă a fost denumită „Zona locuibilă circumstelară” (ZLC) a stelei și se află mai departe de o stea fierbinte și mai aproape de una mai rece (Fig. 1).
Astfel, căutarea planetelor optime trebuie să aibă în vedere mai întâi stele gazdă potrivite, preferabil mai puțin masive decât Soarele. Acestea sunt cunoscute sub numele de „pitice roșii” și reprezintă marea majoritate a stelelor din Calea Lactee. Următorul pas este identificarea planetelor mici, cele de dimensiunea Pământului, care să fie stâncoase și să prezinte condiții atmosferice optime. Bineînțeles că planetele mici sunt mai greu de detectat decât giganții gazoși.
Temperatura stelei și distanța de la stea la planetă determină existența apei. Putem deriva de aici și condițiile atmosferice. Sigur că înainte să facem pasul cel mare și să ne mutăm pe altă planetă, trebuie să obținem și detalii care ne sunt încă dificil de identificat. Iată de ce trebuie să amânăm marea întrebare referitoare la exoplanetele compatibile cu viața.
Din cauza numărului mare de condiții care trebuie îndeplinite, nu ne așteptăm să găsim multe exoplanete locuibile. Poate că universul este un loc inospitalier pentru noi. Chiar dacă nu este unic, Pământul poate fi una dintre puținele planete locuibile. Cantitatea enormă de acordaje fine necesare unei planete compatibile cu viața ne sugerează că Dumnezeu a creat Pământul și locuitorii săi cu un scop anume și că singularitatea planetei noastre este dovada intenției divine și nu a hazardului.
Mart de Groot, astronom și doctor în astronomie, are o experiență de peste 40 de ani în cercetarea de specialitate. De 16 ani, este pastor.
Articol preluat de la https://www.grisda.org/would-you-move-to-an-exoplanet-1